Învăț să învăț,încă....

Simt uneori nevoia de a mă așeza la marginea vieții,aproape absentă din toată mișcarea ei.
O privesc îndelung peste umăr...o cern prin minte căutându-i sensul ,sau orice ar dezbrăca-o barem de unul din mistere...
Dar obosesc curând de propria-mi neputință...
Cobor apoi în mijlocul ei, trezind din hibernare pofta de ea,...de viața mea!

”Life is a mystery. Don't waste time trying to figure it out.” Peaceful Warrior

Da! pentru Viață!

Oamenii tot continuă să spună:”Dacă aș fi tăit în altă parte aș fi fost total diferit.”

Oare aici ori acolo nu ai fi fost tot tu?!

Ba sigur că Da!

Dacă ai avea mai mulți bani nu ai călători mai mult, pentru că ai fi prea zgârcit să  cheltui 

ori 

dacă ai avea o casa mare nu ai da petreceri seară de seară ,pentru că să strângi după alții ar fi ”criminal”  

ori 

dacă ai sta lângă mare nu ai înnota zilnic pentru că ”ar fi un milion de alte lucruri mai importante de făcut”.

Au oamenii un mecanism ciudat care se setează pe Anulare imediat dupa contactul cu Viața!

Valize!

Mi-oi lua într-o zi valiza    

Și-oi pleca prin lume! :3

Oamenii merită să-i cunoști...
             merită să le oferi o șansă....
             merită  să-i consideri buni înainte să le dai  timp ca să-ți demonstreze contrariul!

Mi-aș fi dorit să fiu băiat,doar ca să ies cu tata la o bere...
 Să  urmărim un meci...
   Dar nu sunt  băiat,
     nu-mi place berea
       și nici pe tata viața nu l-a lăsat  aproape...

E incredibil că mi-a rămas un singur an de liceu, un ultim 31 mai îmbrăcată-n alb și negru.
E și mai incredibil că se vor termina 12 ani  ai mei rătăciți printre băncile școlii....și Gata,drumul mare își va înșira cărările în față-mi.Unde am s-o apuc?
Îmi va fi trist atunci din atîte motive...
Dar PROMIT că voi fi fericită din și mai multe!

Rîsu' Plînsu' Mim

Prea repede se schimbă ceea ce numim
stări de spirit,
e ca și cum același mim
într-o cazarmî ar adormi mereu
în șirul nesfîrșit de paturi suprapuse din luntrul meu.

Mim obosit, cu gura pe o piatră rece.
vaporizîndu-se din patul cel de jos, -
ca-n patul cel deasupra să se-nchege
mai trist și mai frumos

Mim fară limită precisă
nedespărșind un adevar de o minciună,
lăsîndu-le să doarmă gîtuite
și pe aceeași pernă, împreună.

Alunecînd spre rece, din căldură,
și iarăși către fierbințeală
pe patul cel de sus, numărul zece
din aurora boreală.
Blestem, oricînd să poți să-ncepi de la-nceput,

viața ta de nenăscut.

                                                          Nichita Stănescu