Prea repede se schimbă ceea ce numim
stări de spirit,
e ca și cum același mim
într-o cazarmî ar adormi mereu
în șirul nesfîrșit de paturi suprapuse din luntrul meu.
Mim obosit, cu gura pe o piatră rece.
vaporizîndu-se din patul cel de jos, -
ca-n patul cel deasupra să se-nchege
mai trist și mai frumos
Mim fară limită precisă
nedespărșind un adevar de o minciună,
lăsîndu-le să doarmă gîtuite
și pe aceeași pernă, împreună.
Alunecînd spre rece, din căldură,
și iarăși către fierbințeală
pe patul cel de sus, numărul zece
din aurora boreală.
Blestem, oricînd să poți să-ncepi de la-nceput,
viața ta de nenăscut.
Nichita Stănescu
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu